„Ce e iubirea?” mă-ntreb gânditor
Lăsându-mi privirea s-adoarmă pe-un nor...
„Ce e iubirea?” ecou infinit
Răsună în suflet, în pieptu-mi zdrobit...
E-o floare din câmp, cu-al ei viu parfum,
Ce arde în foc... Rămâne doar scrum...
E-o pală de vânt, un abur uşor...
Piere mergând. E-un vis trecător!
Te-nalţă cu-avânt în slăvi de lumini
Lăsându-te-apoi să cazi între spini!
Aceasta-i iubirea! Aceasta primeşti,
De nu ştii, mereu, mereu s-o păzeşti!
Căci totul ce faci, lipsit de Isus
E-o pierdere grea, e-un vânt în apus!
Dar stând lângă El şi voia-I urmând,
Iubirea în viaţă te-o duce zburând!